.. trebuia sa scriu asta, asa ca mai bine acuma, ca daca mai trece mult, uit :D ...
.. vin vineri de la Brasov, din sesiune, de ..RE RE RE RE -ul mamelor lor de RE-uri ... peticit, tot bagat in rivanol, si pansat psihic cu toate genurile de pansamente pentru refacere de sechele ...
... ieri dimineata eram cam liber, ma suna un bun prieten, cica hai sa mergem cu bicicleta, la un traseu "mic", zic .. ma mic sa fie, hai ! .. era cam 11 cand mi-am terminat de umflat cauciucurile, si zic sa plec... dam sa iesim din localitate ... mentionez ca eu de cateva luni n-am mai depasit distanta de 20 de km, deci cu antrenamentul nasol, in schimb am luat trante fara antrement, si pe alea le-am luat ca un adevarat profesionist :D ....
... defapt, a fost un drum foarte lung, mai exact, intr-un final s-a ajuns la 115 km, cel mai mare traseu din viata mea, pe care l-am terminat oricum de parca nu mai eram in viata.. si sa povestesc cum trecusi peste ditamai traseu ...
- undeva pe la 32 de km a inceput sa se resimta incheietura piciorului drept, de la sold, nu am mai avut asha ceva, dar de data asta era cam fortare a organismului
- tot dumu am consumat, magura, covrigi si ciocolate sa compensez, dupa inca doua traseee destea pot sa fiu lejer diagnosticat de diabet
- pe la 35 de km m-a luat si o dudere de umeri ceva ... si apoi pe rand spre seara, incheietura de la sold la picioru stang, tendoanele degetelor de la maini cu care ma tineam de coarne, care erau de la o vreme fixate cumva, daca le intindeam sau strangeam ma dureau mai tare. .. gatul, ceafa... cam tot :d
eh.. a fost crima, am urcat in draci pe munte, am mers off road prin albia unui rau tot plin de pietre, defapt scuze, nu stiu de ce naiba ii mai zic rau, ca erau niste bolovani de mai bine imi ziceam alpinist nu biciclist, si traseu desta peste 5 km, cand vedeam ca dupa o curba mai urmeaza cateva sute de metri de pietre si apoi iar o curba ... turbam ...
am urcat la dealuri ca .. la un moment dat epuizat incecand sa ma conserv am coborat de pe bicicleta ... lesinat in felul meu caracteristic ... pana la urma am trecut de toate ...
am suferit o mare dezamagire cand am aflat ca .. de la locul in care trebuia sa ajungem in drum spre casa, defapt mai sunt inca 25 de km pana acasa, pe bezna, noapte, cand deja am luat ultima data o ditamai scurgerea din asfalt de m-am umplut de cicatrici ...
eh.. am trecut cum am trecut, da' cam asta inseamna sa-ti afli limitele sau sa stii sa le depasesti, oricum in opinia mea dupa partea in care am trecut de albia raului, acolo, sa moara masa daca nu .. am trecut prin atatea balti ca daca mai coboram de pe bicicleta imi trebuia vesta si vasle, am pus odata picioru jos, :D .. da m-am inundat pana la glezna, ieseau niste zgomote in imaginabile ...
in fine .. greu .. da a iesit ... cateva poze...
...cam asa era drumu "offroad" partea buna a lui ..
... noroi autentic de vrancea... imi place poza, pur si simplu ca ! ...
... la Focul Viu - Andries ... un deal din apropiere ...
... baltile prin care am innotat...
... prea simpatica poza sa nu o pun :D ...
.. dupa cum arata parea ca nu se mai termina ...
...cam asa se vedea de unde eram cocotzat :D...
... si o panorama trebuia, cam asa se vedea de sus ...